Cu salariile de funcţionăraşi ai primăriei plătite la zi, jucătorii de la ACS probabil îşi muşcă un pic buza, ca nişte salariaţi de pe vremuri care nu şi-au îndeplinit norma, la şedinţa de partid.
Adevăratele dureri de cap şi şale ar trebui să le resimtă, însă, alţii. Şi să tragă învăţămintele necesare din eşecul lamentabil al unei făcături de laborator politic!
Recunosc- crescut în peluza de sud, atunci când s-au tulburat apele şi ne-am trezit cu două echipe purtând numele lui Poli, una în liga a cincea, cealaltă născută prin altoirea politico- hartiistica a formaţiei de la Recas, alegerea de suflet a fost uşor de făcut.
Speram, totuşi, pe lângă promovarea an de an a echipei de suflet, să se mai întâmple două lucruri. Speram să nu ne facă de râs cei din prima ligă si- poate cel mai tare- speram ca orgoliile şi ambiţiile devenite tâmpe să fie înfrânte în ambele tabere.
Cu aventura de prima ligă ne-am lămurit. Mi-a mai rămas doar să îi văd pe cei de suflet că bifează încă o promovare. Şi ca, după aceea, atât cei care au dat viaţă fantasticului fenomen, cât şi cei care au crezut cu îngâmfare şi dispreţ că pot fi demiurgi ai unui fenomen care îi depăşeşte, îşi vor băga minţile în cap. Şi vor deschide calea dialogului.
Pe de-o parte, politica trebuie să iasă din fotbal, cu tot cu meschinăriile, orgoliile şi scopurile sale. “Autorii faptei” au în faţă ditamai esecul- tribune dezolante, joc precar, retrogradare.
De partea cealaltă, cei care au cutezat la un început de la zero, au demostrat ce aveau de demonstrat. Şi dacă ar fi să punem strict în cheie pragmatică situaţia, ne-am da lesne seama că reuşitele de până acum se vor repeta cu greu. Pentru că miza creşte de la ligă la ligă, iar costurile de toate tipurile, la fel!
Pur şi simplu avem nevoie acum, de dragul fotbalului timişorean, să fim… bănăţeni. Cu toţii. Adică “pacimasi” dar “cumpătaţi”. Avem nevoie ca cele două entităţi să se pună faţă în faţă şi să găsească o soluţie care să ne aducă din nou pe toţi la stadion.
Să împingem o SINGURĂ echipă către liga întâi şi către performanţă. O echipă a oraşului. O echipă a noastră, a tuturor! Pentru că, nu-i aşa?! “Zi cu soare, fără soare/Noi la Poli toţi venim/Să vedem meciul cel mare/Vocile să le unim”…
PS: Nu sunt jurist, economist sau om de fotbal. Nu ştiu cum se poate face, nu ştiu care ar fi reţeta de succes pentru atingerea acestui scop. Dar ştiu că singurul scop curat şi drept nu poate fi decât ăsta!
