Delir de putere! Viceprimarul Ruben Latcau l-a șantajat pe directorul Culita Chis cu proprietățile unui pastor din Moșnița Nouă

… că așa se întâmplă, de fiecare dată, când mergi după fentă și halești orice informație, fără să o mesteci și să o digeri! Și nici nu te întrebi care e interesul celui care ti-o servește, gata încălzită, băițuită, fezandată și asezonată?! Numai bună de înghițit pe nerăsuflate! Așa se nasc ocluziile intelectuale! Și, mai mult decât orice, așa te faci de râs, într-un mod iremediabil, de ajungi vedetă în tot satul. Una peste alta, dincolo de barierele sunetului, toate poartă un nume: amatorism, agresivitate verbală, suficiență de sine și aroganță. Cu carul și cât cuprinde!

În rest, vid! Dar nicio treabă cu teoria vidului fizic a lui Sipov, care descrie structura universului, bazându-se pe operele lui Einstein, Veinberg și Heisenberg, și care demonstrează existența Creației și a unui Dumnezeu. Măcar Sipov a înțeles foarte bine ”nivelul Nimicului Absolut”! În concluzie, un lucru e cert: dacă n-ai dosar cu șină, dacă nu ești cititor de Sandra Brown și nici expert în gastro(entero)logie, n-ai cum să intri pe filmele useriștilor. E imposibil! E ca și cum ai încerca marea cu degetul! E accident frontal cu victime colaterale!

Și toate ”detaliile” acestea au un rost pentru că, dacă ar fi pus mânuța pe ”Lebăda neagră” a lui Taleb, guru al managementului și profet al boom-ului și doom-ului, carte care descrie în detaliu ”impactul foarte puțin probabilului”, ar fi existat șansa ca viceprimarul userist Ruben Lațcău să fi înțeles, încă din prima clipă, esențialul unei logici de granit: că șansele de câștig ale unui ”conflict deschis”, în care nu controlezi fluxul informațional, nu au fost, nici măcar pentru o secundă, în favoarea domniei sale. Ba din contra!

Așa că revenim la povestea noastră de ieri, care a rupt Timișoara în două! Nu numai că a rupt-o ci a deschis și un flux informațional de nedescris care nu face decât să coloreze și mai mult tabloul privind atitudinea, limbajul și comportamentul de șacal al ”noii administrații” useriste, instalate în birourile municipalității de pe Bega. Și, așa cum voceatimisului.ro v-a prezentat, la pachet cu documente și o parte dintr-o înregistrare audio, viceprimarul Ruben Lațcău a încercat un șantaj la directorul tehnic al Primăriei Timișoara, Culiță Chiș, amenințându-l pe acesta cu dezvăluirea unor fapte de corupție, doar ca să demisioneze din funcție. Iată dialogul dintre cei doi funcționari publici, pe scurt:

Ruben Lațcău – Cât teren aveți la Moșnița, acolo la Drumul Boilor, chiar în sensul giratoriu?

Culiță Chiș – Poftim???

Ruben Lațcău – N-aveți teren? N-aveți, ha? Pfff.. Scoatem CF-urile?

Culiță Chiș – Sigur, chiar vă rog să le scoateți. Domnu vice…nu știu cine vi le servește?! Vă spun un lucru: chiar am vrut să vă ajut, dar nu sunt bătaia de joc a nimănui.

Ruben Lațcău – Îți spun un lucru: conflictul cu noi o să-l pierzi. Nu ai cum să-l câștigi. Chiar credeți că o să-l câștigați?

Culiță Chiș – Domne, eu nu vreau să câștig niciun conflict. Nu sunt câștigat la loz în plic. Nu mă poate șantaja nimeni.

Ruben Lațcău – Ba da, dacă intrăm într-un conflict deschis, să știți că eu mă bucur. Eu mă bucur că-mi dă domnul Fritz liber ca să intru într-un conflict deschis cu dumneavoastră.

Culiță Chiș – Eu ca si funcționar public am depus un jurământ, așa că o să mă apăr.

Ruben Lațcău – Haideți să o lăsăm moale. Pe mine nu mă interesează. Mai devreme sau mai târziu se termină (râde).

Benevolat funciar

Bun, și pentru că useriștii sunt fani înrăiți ai voluntariatului – voluntariat doar declarativ pentru că, în fapt, toți ”mesagerii” USR sunt plătiți, indirect, prin diverse scheme de lucru, la fel cum sunt și cei care transmit intervențiile live și online ale primarului Fritz de pe CD Loga nr 1 și care, înainte, s-au plimbat cu edilul prin campania electorală și au pus umărul la tot soiul de clipuri video – reporterii vocetimișului.ro au decis să facă, pe bune, o muncă pro bono care să-l ajute pe viceprimarul Ruben Lațcău să se dumirească vizavi de acuzațiile de corupție pe care a încercat să i le pună în cârcă subalternului său, Culiță Chiș. Acuzații, fără nicio probă, aruncate cu o aroganță extremă! Doar povești, bazate pe bârfe și speculații. Și toate basculate cu nonșalanță și cinism de la nivelul administrației timișorene și de la înălțimea funcției publice!!!

Fără să intrăm prea mult în tehnicile și etapele jurnalismului de investigație, pe care le-am deprins de la marele profesor Marcel Tolcea, cadru didactic la catedra de jurnalistică a Universității de Vest Timișoara, am scos noi CF-urile de pe raza sensului giratoriu al comunei Moșnița Nouă. Practic de pe Drumul Boilor, cel care ar urma să facă legătura cu centura de sud a municipiului Timișoara. Exact cărțile funciare cu care-l amenința Ruben Lațcău pe directorul Culiță Chiș. Și ce să vezi? Surpriză mare: proprietar al unor loturi este Lucian Chiș, pastor al bisericii Aletheia, organizație religioasă interdenominațională și neconfesională, cu sediul pe Liviu Rebreanu 165, chiar la intersecția cu Bulevardul Sudului din Timișoara. Dar de aici, de la pastorul Lucian Chiș până la directorul Culiță Chiș e cale lungă. Una cât o zi de post și de rugăciune! Cu atât mai mult cu cât suntem în Banat, iar numele este unul destul de comun.

Partea cea mai mișto e că Lucian Chiș și Culiță Chiș s-au văzut o singură data în viață, nu sunt rude de niciun fel și n-au absolut nimic în comun, în afară numelui de familie: ”Nu am nicio legătură de rudenie sau de familie cu dl. Chiș de la Primăria Timișoara. Mă știu cu el doar dintr-o interacțiune pe care am avut-o, întâmplător, în Primăria Timișoara, eu conducând și un centru creștin. M-am dus acolo ca să mă interesez despre lucrările pe care municipalitatea urma să le facă în zona centrului de rugăciune. În rest, nu am nicio treabă cu domnia sa. Acolo, în girația de la Moșnița, am două parcele. Am vrut să fac case, dar acum le-am pus în vânzare. Dl. Culiță nu are niciun teren acolo pentru că, bănuiesc, dacă ar fi avut, ar fi rezolvat toate problemele cu utilitățile care au fost promise de ani de zile. Asta e si motivul pentru care am scos parcelele la vânzare, deși le-am achiziționat de vreo 18 ani. O să-i transmit dlui viceprimar Lațcău, pe căile noastre, că face o mare confuzie”.

La ce s-a referit pastorul Lucian Chiș de la centrul de rugăciune Aletheia, când a afirmat că o să lămurească confuzia de nume cu viceprimarul Lațcău, după metoda ”pe căile noastre”, răspunsul îl avem chiar din gura secundului lui Dominic Fritz care, într-o postare pe Facebook, datat pe 23 iulie 2018, spune chiar așa: ”Toți bunicii și străbunicii mei au fost români. Ai zice că sunt pur sânge dar dacă mai granulez un nivel lucrurile se schimbă. Niște străbunici de-ai mei s-au abătut de la dreapta credință ortodoxă și au devenit membri ai Oastei Domnului alții, mai rău, penticostali. Toți bunicii mei au devenit penticostali, până la urmă, eu la rândul meu născându-mă într-o familie de penticostali. Eu sunt agnostic, acum, în cel mai bun caz. Pe lângă asta, liberal în sensul european, ușor stânga social, ușor dreapta economic. Cred în drepturile minorităților, de orice fel…”.

Atât de mișto e melanjul acesta între penticostal și agnostic la viceprimarul Ruben Lațcău că, așa cum rezultă și din înregistrările prezentate, ieri, de voceatimișului.ro, useristul nu are niciun stres când face referite la organele sexuale bărbătești la aproape fiecare propoziție simplă: ”Chiar credeți că o să câștigați conflictul ăsta? (…) Hai dă-o-n p*la mea”. Partea și mai faină e că, așa cum o să vedeți în zilele următoare, cu probațiunea necesară, viceprimarul userist Lațcău are același tic verbal, cu trimitere la bărbăția domniei sale, și față de angajatele Primăriei Timișoara. Femei serioase, măritate și nu atât de agnostice ca și tânărul penticostal.

Reacție penibilă

Cu sufletul la gură, reporterii voceatimișului.ro au așteptat, încă de aseară, reacția finală și bibilită a viceprimarului Ruben Lațcău. Nu de alta, dar au avut unii grijă, la fel ca și în cazul revoluționarei Ana Munteanu, cea care a descins cu jandarmii la Hotel del Corso Timișoara, să ne trimită anumite discuții de pe grupuri restrânse de useriști. Deliciu total! Pe bune. Dar o să revenim și pe subiectul acesta, la fel ca și pe ticurile verbale ale useristului Lațcău, legate de scârbavnicul său mădular. Asta, apropo, de exersatul dicției!!! De vocabular, nu mai vorbim!

Până atunci, iată micile frânturi manipulatorii din varianta aprobată de Ruben Lațcău: ”De când am ajuns în administrație am ajuns să îl înțeleg mult mai bine pe domnul Robu, problemele cu care s-a confruntat, oamenii cu care a lucrat și mai ales modul de învăluire a unor zbiri care i-au fost, zice-se, subordonați. Că Chiș Culiță a ajuns, prin funcția pe care a ocupat-o, un personaj toxic pentru Timișoara, nu e nici o noutate. De când am intrat în funcție nu am atacat nominal nici un funcționar, am făcut asta din profesionalism si respect pentru instituție. De fel sunt un tip sincer si tranșant, așa că funcționarii cu care lucrez și pe care îi coordonez știu de la mine exact ce părere am de munca lor sau de modul in care vom colabora pe viitor. Evident, aceste discuții sunt pentru mine confidențiale. (…) Culiță a început să submineze din interior instituția, să o ia pe cont propriu și – să facă înregistrări.
Înregistratul conversațiilor profesionale a fost poate lucrul ce m-a șocat cel mai tare in Primăria Timișoara. O gașcă de funcționari fideli fostului primar umblă prin primărie și în ședințe cu microfoane si telefoane…”.

Pe foarte scurt, ar fi bine ca profesorul Marcel Tolcea să-i strângă pe toți comunicatorii USR Timiș, chiar și pe postacii de serviciu ai ”oamenilor noi”, și să le explice, încă o dată, că a comunica nu însemnă a vorbi. Și că reacția rapidă nu e egală cu compunerea! Mai mult, să le deseneze ciocoflenderilor că oricât ar minimaliza și ar ironiza, orice subiect defavorabil USR, teoria de ”damage control” are logica ei. Și prima regulă este să spui ADEVĂRUL! Cât despre bridge-urile și switch-urile de comunicare, acolo nu mai e nicio șansă: manipularea se vede și se simte de la o poștă, semn că, probabil, unii au impresia că timișorenii sunt reduși din punct de vedere intelectual. Oricum, cea mai logică variantă pentru USR ar fi pe metoda KISS – keep it simple, stupid! Nu de alta, dar nu poți aburi la infinit lumea cu generalități, schimbări de macaz, afirmații fără probe, jumătăți de adevăruri și etichete.

Discuția centrală NU a fost, niciodată, despre o înregistrare, ci despre un limbaj total neadecvat al unui ales local, așa cum este Ruben Lațcău. Mai mult, a fost despre amenințare și șantaj! Să spui că Culiță Chiș e un personaj toxic, fără nicio probă, e o aberație. Toxic a fost Ioan Cojocari, fostul secretar al Primăriei Timișoara, rudă la a patra spiță cu soția viceprimarului Lațcău! Să juri că nu ai atacat nominal, pe niciun subordonat, când pe directorul Horticola SA, Andrei Drăgilă (acesta e ultimul, că mai sunt și alții), l-ai făcut troacă de porci și l-ai discriminat pe criterii de vârstă, înseamnă că cineva are probleme mari cu realitatea! În rest, analogia Lațcău – Robu și povestea cu pasajul Jiul (iarăși fără nicio probă) e de creșă. Nici măcar de grădiniță!

Frumos ar fi fost dacă Ruben Lațcău, așa bărbat și dotat cum e, să fi răspuns la cele patru întrebări punctuale pe care voceatimișului.ro i le-a adresat, în mod public, în articolul de ieri. Că întrebările nu au fost deloc întâmplătoare. Dar asta știe foarte bine și agnosticul userist. Oricum, așa cum am spus-o și ieri, micul chestionar a fost în logica ”Primăriei de sticlă”! Din nou, nu e nimic personal, în afară de interesul public. Am ținut să remenționăm acest lucru, nu de alta, dar nu ne-am dori să ne trezim catalogați, și noi, drept ”cazuri clinice”. Diagnostic pus, tot fără vreo probă medicală, care nu face decât să dărâme toată construcția (i)logică de pe Facebook a viceprimarului Ruben Lațcău, vizavi de conflictul cu Culiță Chiș.

Da, exact așa l-a etichetat Ruben Lațcău, în urmă cu ceva vreme, pe Viorel Vașadi de la ”Info Timișoara”: ”Ah, Viorele, Viorele, ce lecție de viață mă învață existența ta. Te urmăresc ca pe un caz clinic. Cum te-ai înscris tu în USR după europarlamentare, că deh, 40%, poate pica ceva și ai umblat cu poșetuța și șepcuța aia a ta pe la tot soiul de pișcotăreli cu mâinile în buzunar. Cum era o pomană, cum erai acolo. Și ți s-a luat că nu au vrut să te angajeze nici parlamentarii, nici la partid și nici Fritz la primărie, nu te-a vrut. Acum ai prințip. Să ne trăiești moșiere! Să tot învățăm de la tine ce înseamnă să fi om”.

Sincer, în loc de ”caz clinic”, noi ne-am mulțumi cu statutul de hateri! Chiar și cu cel de mercenari, că ne-am obișnuit cu titulatura asta, atât de la Nicolae Robu cât și de la Alin Nica. Și chiar ne place și ne convine. Cât despre domnii de la PSD, nu știm exact ce cred despre noi, că acolo pare lumina stinsă de ceva vreme. Or fi și oamenii ăia în vacanță prelungită…