Charlottenburg a fost conceput şi clădit în secolul al XVIII-lea, la fel ca majoritatea satelor din comuna Bogda, de către şvabii bănăţeni.
Unicitatea sa este dată de formă circulară, nemaiîntâlnita în zona vestică.Din acest motiv, întreaga localitate a fost declarată monument istoric de către Ministerul Culturii şi Cultelor.
Cu un diametru de 210 de metri, satul impresiona printr-o simetrie perfectă, după cum povestea şi meșterul pantofar Johann Caspar Steube, în scrisoarea a treia din Timișoara: „Acest sat este singurul sub forma circulară (chorographie).
În mijlocul satului se găseşte o fântână acoperită cu apă foarte bună. În jurul fântânii se găseşte o plantaţie de duzi în spatele căreia se găsesc casele, acestea având în curte grajdul şi sură. Apoi urmează grădină unde se găseşte plantată vită de vie.
Nici o casă nu este nici cu un deget mai înaltă ca alta, şi nici cu un picior mai distanțată una fată de alta, având un stil foarte frumos simetric; la fel şi cele patru intrări în sat – au aceasi distanţă una faţă de alta”.
Sătenii se ocupau, în mare parte, cu roadele pământului, un număr foarte mic lucrau în pădure sau „la oraş”. Zona este îmbrăcată într-o haină de tradiție vânătorească, proprietatea din apropierea satului era frecventată de Curtea Regală Românească, iar mai apoi de cei de la conducerea blocului comunist şi, în final, de vânătorii amatori din toate colţurile Europei.
Apogeul populaţiei l-a atins în 1880, cu aproape 300 de locuitori, astăzi, doar prin venele a doi dintre locuitori mai curge sânge nemţesc, Peter Trimper şi Maria Ana Backin, ultimii şvabi ai satului.Charlottenburg pare pustiit, liniştea care învăluieşte întreaga zonă fiind deranjată doar de sunetul clopotelor bisericii.
A rămas o filă ruptă din istoria Banatului ce se îndreptă cu paşi molcomi spre modernizare, mai multe terenuri de aici fiind transformate în case de vacanţa de către proprietarii ce nu par a avea vreo intenţie în păstrarea autenticităţii de care abundă locul.
sursa foto:sarlota.de
Interesant dar „un diametru de 210 m” pentru un sat e cam putin, e putin si pentru o curte.
Zona este foarte frumoasa si linistita. Cei care cauta linistea si aerul curat le pot gasi aici. Sunt insa curios daca vom fi incurajati sa construim ceva in zona, pentru a arata si altora aceasta fata minunata a Banatului.
am visitat regiune Banatului deja in anul 1988-89 si la urma, la orice sat am gasit ceva de interesant, este o zona estraordinaria, imi pare foarte rau ca dupa „revolutia” multi locuitori de acolo a plecat la strainitate, cei de singe german pentru mereu; la 1993 am vorbit cu niste germani (fam. „Muller”-„Kaufmann”-„Enschenk” exempli de numele ca am scris la ziariu meu atunc) de acolo ca astaptava zil de plecari pentru Germania, numai pentru ceva de bani mai mult dar stie si lor ca plecava corpu dar la Banat rimanea anima.