Nicolae Robu s-a declarat indignat de declarația lui Ponta legată de scriitorul timișorean Mircea Mihăieș. Vă reamintim că premierul a refuzat să semneze decorarea lui Horia Roman Patapievici și a lui Mircea Mihăieș pe motiv că cei doi ar fi „exprimat opinii anti-românești”. Mai mult, Ponta a declarat că Mihăieș este „de extremă-dreapta, este un fascist bătrân, nu credeam că mai există neo-naziști în Europa, uite există și în România, or, eu nu pot să contrasemnez decorarea unor indivizi care, pe de-o parte, au gestionat greșit bani publici și, pe de altă parte, care exprimă poziții împotriva României.”
Reacțiile nu au întârziat să apară sub forma unor luări de poziții din partea intelectualilor români, cât și sub forma unor petiții online prin care se dorește ca premierul Ponta să își ceară scuze în mod public pentru declarațiile calomnioase.
Printre cei care și-au exprimat indignarea se numără și primarul Timișoarei, Nicolae Robu, care a postat pe Facebook un mesaj în care îl acuză pe premier, potențial candidat la președinția României, de comentarii deplasate împotriva celor care nu susțin actuala culoare politică de la București. Din păcate, în graba de a scrie mesajul, sau în graba electorală, edilul i-a greșit numele celui pe care îl apără.
„Ca intelectual, profesor universitar și primar al municipiului Timișoara, consider total deplasată catalogarea drept fascist a concitadinului Mircea Mihăeș, proeminent scriitor, critic literar și cadru universitar al Timișoarei, de către Premierul Victor Ponta. Este îngrijorător ca Romania a ajuns, la 25 de ani de la Revoluția Română din Decembrie 1989, să aibă un Prim Ministru – aspirant, în plus, la funcția de Președinte! – în stare să procedeze astfel cu cei cu alte opțiuni ideologice și alte afinități de persoane decât el. Aceasta nouă devoalare de mentalitate și caracter pe care ne-o oferă dl. Victor Ponta mă face să regret și mai mult ca în urmă cu nu multă vreme am putut – ca om cu o cu totul altă axiologie, având, la loc de frunte în setul de valori prezumția de bună-credință – fi atât de naiv încât să cred în el și în partidul pe care îl conduce, ba mai mult, sa-i îndemn și pe alții să facă la fel.”
