Și reafirmăm, așa cum am făcut-o de fiecare dată, chiar din capul locului că, indiferent ce spune gura târgului și egal cât de invidioși ar fi oamenii, prof. dr. Mihai Ionac a fost găsit NEVINOVAT de către fostul procuror DNA, Lucian Papici. Ca atare, nu avem ce să mai comentăm decizia fostului magistrat care, la sfârșitul lunii mai, după mai bine de 6 ani de cercetări grele și investigații aplicate, i-a readus liniștea și pacea sufletească cadrului medical. Definitiv și irevocabil! După care, la nici trei săptămâni, procurorul de caz, Lucian Papici, s-a pensionat!
Ce mai, dovadă vie că, în viață, e bine să rămână tot timpul loc de bună ziua și, mai mult decât orice, lucrurile să fie tranșate sau închise, sub o formă sau alta, înainte de a ieși de pe câmpul de luptă și din solda statului român. Așadar, astăzi, prof. dr. Mihai Ionac, renumit medic de talie internațională, este deasupra oricăror suspiciuni rezonabile. Liber de orice sarcini și evicțiuni totale! Asta, cel puțin în dosarele coordonate de fostul procuror DNA, Lucian Papici, 891/P/2014 și 259/P/2018.
Așa că nu ne mai rămâne decât să punem pe masa opiniei publice, la liber, tot ceea ce există între coperțile celor două dosare, astfel încât toată lumea să priceapă extrem de bine cum funcționează sistemul medical bănățean, care sunt valorile intrinsece după care se ghidează profesorii de la Universitatea de Medicină și Farmacie ”Victor Babeș” Timișoara și, mai presus de orice, cum funcționează COOPERATIVA. Care, când este prinsă în menghină, pune toate relațiile personale la bătaie, la comun și face scut în jurul ”țintei” pe principiul lui Alexandre Dumas: toți pentru unul, unul pentru toți!
Cert e că, cel puțin în cazul prof. dr. Mihai Ionac, au existat mereu suspiciuni că urmează o linie aproape invizibilă și că acționează după principiile unei strategii de PR și în baza unui punctaj de comunicare. Așa cum o demonstrează și internetul, după fiecare scandal public – și Har Domnului, au fost nenumărate în care a fost implicat medicul timișorean! – în diverse colțuri ale României și pe diverse canale mass-media apăreau, brusc și din neant, fără nicio legătură cu temele zilei, tot soiul de interviuri, declarații sau materiale de presă care evidențiau, într-o lumină absolut favorabilă, geniul, activitatea, cariera, studiile, funcțiile și trăirile lăuntrice ale prof. dr. Mihai Ionac.
Oricum, de departe, cel mai tare interviu acordat de prof. dr. Mihai Ionac este cel apărut pe site-ului ziarului Adevărul, pe data de 28 noiembrie 2010, în care cadrul didactic al UMF Timișoara explică cum i-ar da el afară pe toți medicii din spitalele de stat, care iau bani de la pacienți. Asta în condițiile în care, după cinci ani, principalul motiv pentru care medicul a fost vizitat de mascați și vizat de percheziții a fost tocmai acesta: șpagă mascată sub formă de donații pe Asociația Compas X. Noroc că acum, înainte de pensie, procurorul Lucian Papici a dezlegat și misterul donațiilor, considerându-le ”acte benevole” și ”o ofrandă”, după ce i-a stresat pe pacienții-contributori că riscă dosar penal pentru dare de mită, dacă afirmă că sponsorizarea nu a fost chiar un act de caritate.
Calendar media
Și, da, în calculatoarele profesorului Mihai Ionac, ca urmare a percheziției informatice, efectuate la nivelul anului 2015, printre cele 80 de foldere, care conțin adevărate minuni cerești, mai puțin pentru procurorul Papici, anchetatorii au dat și peste un capitol aparte, care nu face decât să confirme suspiciunile și faptul că fostul șef al Secției Clinice de Chirurgie Vasculară din cadrul Spitalului Județean Timișoara, a acționat după un plan media, cel puțin la ieșirile publice pe presă.
Numele artizanilor planului media și a așa-zisei strategii de PR sunt mai puțin importante. Interesantă este totuși analiza: ”Am dat o căutare pe Google cu subiectul Mihai Ionac și am studiat primele 25 de pagini (adică 250 de linkuri, că la mine o pagina arată 10 rezultate). Pe scurt, am găsit un material din 2003 (pozitiv), apoi, în 2006 și 2007 am dat numai de articole negative, în 2008 si 2009 au fost câteva excepții (au fost si materiale pozitive adică), iar 2010 a început, așa cum bine știi, cu scandaluri în presă și două materiale pozitive”.
O analiză SWAT corectă, până la un punct! După care alocuțiunea continuă cu păreri personale: ”M-am mirat că nu am găsit nicăieri pe net drepturi la replică din partea lui Ionac, nici legate de acuzația ca a pus silicoane unei tipe pe banii statului, nici despre femeia pe care a operat-o și care a murit, nimic. A cerut drept la replica vreunui ziar sau pur si simplu nu a făcut nimic? După ce am citit tot, pot sa spun că Mihai Ionac are o nevoie stringentă de a-și îmbunătăți imaginea din presă, dar acum, mamă, pot spune că ar fi foarte bine să ia masuri serioase (adică nu mai îmi pare doar un proiect mic)”.
Normal că, în multe dintre situații, cel puțin la articole de presă, dr. Mihai Ionac a reacționat! Ce-i drept, nu direct prin drepturi la replică pentru că, în mod cert, ar fi fost demontate bucată cu bucată. Pur și simplu, medicul a retușat problemele prin altfel de acțiuni publice: interviuri, declarații de presă și comentarii pe site-urile ziarelor, ori de câte ori a avut ocazia sau i s-a ivit prilejul! În acest context, așa cum rezultă din documentele care au trecut și prin mâna procurorului Lucian Papici, au venit și propunerile pentru planul media. În primul rând, o monitorizare a presei și ”inserat materiale pro, pozitive, in presa locala si națională, începând cu marturii ale unor pacienți VIP. Mi-au plăcut mărturiile găsite pe site-ul clinicii, deși termenii sunt în mare medicali”.
Strategia de atac
După care, urmează planul de bătaie. Practic, așa-zisa strategie de PR: ”M-ai spus ca este un om foarte inteligent, cult. Merge la teatru, la opera, ii place? Daca da, de ce să nu meargă și la FDR (10-17 aprilie) iar cei care scriu despre piese&co ar putea menționa ca la piesa care a deschis festivalul sau la orice alt eveniment din cadrul festivalului a participat, alături de x, y, z si w, oficialități locale sau oameni de cultura, și Mihai Ionac, cu ceva detalii. Seminariile anunțate pentru 2010 si organizate de Clinica de Chirurgie Vasculară sunt o materie primă excelentă pentru presa pozitivă, mai ales dacă au și invitați de marcă”.
Cert e că, pe parcurs, lucrurile încep să se cearnă, ceea ce duce la o serie de afirmații interesante: ”M-aș baga în acest proiect, dar îmi lipsesc conexiunile necesare și nu mă văd în poziția de a “unge”, de a mă ruga, a cere favoruri pentru a apărea în presă un material pozitiv despre Ionac. Da, m-aș putea ocupa de documentare, scriere de materiale, să monitorizez presa, să fiu la curent cu ce se întâmplă, să vin cu idei, dar cam atât, nu cu plasarea materialelor. In plus, îți spun sincer, nici nu as stii câți bani sa cer pentru asta, câte ore de munca implică, telefoane s.a.m.d.”.
Interesant e că, în context, apare și o listă întreagă cu jurnaliști și cu locurile acestora de muncă. Practic, o evaluare personală a fiecăruia, făcută după motive știute numai de prof. dr. Mihai Ionac, document care datează din 2008, așa cum rezultă din semnătura electronică. Și, în tot acest tablou personal, jurnaliștii se împart în câteva mari categorii: amic, amic sper, neutru, neutru dacă i se permite, nu e cazul și nu. Toți sunt amici sau pseudo amici, mai puțin Georgeta Petrovici de la Evenimentul Zilei și Sergiu Miat de la Cotidianul, ambii jurnaliști excelenți și de excepție, care au fost încadrați la categoria ”nu”. Cu mențiunea că din lista lui Ionac mai lipsesc câteva nume de ziariști pe care, probabil, în viteză, cadrul didactic al UMF Timișoara a omis să-i cuprindă, să-i evalueze și să-i încadreze în vreo categorie sau alta.
De cine n-a uitat Mihai Ionac, însă, și nici nu prea avea cum, este jurnalistul Ciprian Brindescu de la Renașterea Bănățeană, unul dintre cei mai buni și neutri ziariști de investigație din Timișoara. Iată că spune prof. dr. Mihai Ionac despre celebrul reporter, într-o conversație cu un alt geniu al medicinei naționale, prof. dr. Virgil Păunescu, așa cum rezultă din stenogramele aflate în dosar:
Mihai Ionac:…ă…gunoiul ăsta de BRINDESCU continuă să… publice în RENAȘTEREA
Virgil Păunescu: N-am văzut! Ce zice?…
Mihai Ionac: Nu știu. Nu m-am mai uitat, nu mă uit, încerc și eu să mă protejez, că am și eu sănătate, nu…
Virgil Păunescu: Da…
Mihai Ionac: … după toți mizerabilii… și după toți….
Jurnalistul Ciprian Brindescu a refuzat să facă orice comentariu pe marginea subiectului! Între timp, conform planului mediatic, a apărut și prima reacție publică, off topic, de spălare a imaginii academicienilor de științe medicale. Din senin, ca după rețetă, prof. dr. Virgil Păunescu a ieșit să ne vorbească, din nou, despre vaccinul pe care-l are la Oncogen.
Practic, să ne spună că americanii au confirmat că vaccinul românesc anti-covid 19 e unul dintre cele mai bune din lume. De fapt, oamenii au zis că metoda de construcție a vaccinului este cea mai bună! Doar că pe metodă, prof. Păunescu nu are exclusivitate și nici patent! În rest, nimic nou: aceleași chestiuni vizavi de sabotaj, furt și invidia breslei…
De ani de zile celor doi pacalici li se inchid dosare pe banda rulanta. Este mai mult decat clar ca fara o reforma reala a justitiei care sa implice, conform constitutiei, responsabilitatea magistratiilor (cum e peste tot in lumea asta si potrivit careia nimeni nu e mai presus de lege, nici macar ei), vom asista la spolierea pacientului de catre cea mai vorace categorie sociala. Din pacate in Romania avem o justitie care se complace in postura de asistata social, singura grija a marii majoritati fiind pensiile speciale, deconatrea pana si a algocalminului, a benzinei consumata in vacante (toate obligatoriu in celalalt capat de tara), sporuri cu nemiluita, etc., iar atunci cand da cu virgula asistam cum prin sentintele date de ea in favoarea ei se substituie ilegal forului deliberativ prin modificarea de legi. Ar fi interesant ce ar zice si ce le-ar explica acesti indivizi victimelor si apartinatorilor acestora, pe nenorocirea carora si-au construit averile si uni si altii. Si totusi cand vom avea o institutie normala (ca ANI e sucombata de mult) care sa ii intrebe si de cum si-au construit aceste averi. Evident ca nu poate fi uitat nici Colegiul Medicilor care de 30 ani considera ca de nenorocirea lor sunt vinovati ei si numai ei, pacientii. Si mai e nevoie de o reforma, in sanatate, astfel incat legea sa aibe in vedere doar pacientul si nu medicul, care e un simplu prestator. Asa functioneaza o tara normala.