Prilej de a sărbătorii soarele şi muncile agricole, bunăstarea şi împlinirea în dragoste, Sânzienele marchează începutul anotimpului însorit plin de culoare şi rod al verii.
Deşi sărbătoarea Sânzienelor este asociată cu cea creştină a Naşterii Sf. Ioan Botezătorul, aceasta îşi are originea în cultul străvechi al Soarelui la geto-daci. Sânzienele sunt zânele bune blânde şi vesele ale soarelui care ies în noaptea de 23 spre 24 iunie şi dansează aducând cu ele bucurie şi vindecare. Plantele culese în această zi având puteri tămăduitoare.
Florile culese în ziua de Sânziene împletite sub formă de coroniţe erau duse la biserică spre a fii sfinţite şi mai apoi păstrate în casă pentru tratarea bolilor şi alungarea tuturor relelor.
Tot în această noapte fetele nemăritate îşi pun sub pernă flori de Sânziene pentru a-şi visa alesul inimii, iar cele căsătorite îşi înfăşoară cu sânziene mijlocul pentru a nu avea dureri la munca câmpului.
În medicină populară Sânziana este folosită pentru multe boli dar ea trebuie culeasă numai în zorii zilei.Se spune că roua căzută pe flori în această noapte are puteri tămăduitoare pentru bolile de ochi şi piele.De aceea această zi fiind considerată ultima zi de culegere a acestor plante cu proprietăţi vindecătoare.
În această zi au loc bâlciuri şi târguri, un bun prilej de întâlnire a tinerilor, în vederea căsătoriei. Târgurile de fete sunt des întâlnite în această zi, cel mai cunoscut fiind Târgul de Fete de pe muntele Găină.În cultura populară se spune că, dacă plouă în această zi, este de rău augur deoarece următoarele 40 de zile va ploua neîncetat.
În această zi Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Naşterea Sf. Ioan Botezătorul, care a avut loc cu şase luni înainte de naşterea lui Isus Hristos, fiind atestata documentar în sec. IV-V, când se fixează definitiv şi data Crăciunului.
Sărbătoarea Sânzienelor mai este cunoscută în popor şi sub denumirea de „Amuţitul Cucului” această pasăre cântând doar 3 luni pe an de la echinocţiu de primăvară până le solstiţiul de vară. Se spune că, dacă cucul încetează să cânte înainte de Sânziene, vara va fi secetoasa.
Unele surse spun că denumirea provine de la Sancta Diana, zeiţa romană a vânătorii, după alte surse numele ar venii de la floarea Sfântului Ion. Cert este că această sărbătoare cu rădăcinile adânc înfipte în timpuri străvechi a reuşit să dăinuie până în zilele noastre, această sărbătoare nefiind una specific romanesca, ea existând şi în folclorul mai multor popoare.
