Probabil fiecare poate călători în era amintirilor, când sărbătorile de iarnă însemnau zăpadă, magie, cadouri, familie şi mâncare bună. Timpurile s-au schimbat însă, iar societatea a văzut în acestea pretextul perfect pentru întreprinderea acţiunilor de marketing şi publicitate.
Încă din noiembrie, decorul sonor al reclamelor şi emisiunilor este acompaniat de zurgălăi, produsele sunt promovate alături de simbolicul Moş Crăciun, iar familia reunită de sărbători este scuza perfectă pentru a-ţi goli buzunarele rapid şi ineficient.Hypermarket-uri, megamarket-uri, supermarket-uri, doar market-uri sau magazinele de cartier, toate oferă, după posibilităţi, promoţiile arhicunoscute deja, „Doar de Crăciun poţi achiziţiona elementul X, de care nu ai foarte multă nevoie şi primeşti elementul Y, de care sigur nu ai nevoie”. Pseudo-reducerile sunt şi ele în grafic, trei produse la preţ de patru, micşorarea preţurilor deja umflate sau discount-uri la obiecte fără vreo relevanţă sărbătorilor. Tot în această perioadă, întâmplător, toate firmele, organizaţiile sau companiile îşi îndreaptă privirile spre cei nevoiaşi şi, cuprinşi de generozitate, organizează evenimente mediatizate în cadrul cărora ei dovedesc cât de buni la suflet sunt.
Febra Crăciunului cuprinde haotic societatea noastră de consum de toate zilele.Trafic incontrolabil, agitaţie, nervi, cozi interminabile la orice, mirosul de transpiraţie amestecat cu disperare al consumatorilor de Lidl, Carrefour sau orice alt astfel de brand, SMS-uri cu urări lipsite de nuanţă trimise la toate contactele, precum şi sentimentul ipocriziei şi al falsităţii acestei perioade a anului. În fond, Crăciunul este serbarea naşterii lui Iisus, nu? Atunci, asta înseamnă că toţi indivizii ce mişună, parcă în sevraj, după cumpărături, sunt defapt, creştini, iubitori ai împărăţiei cerurilor, ale căror acţiuni sunt toate direct proporţionale cu religia. Nici măcar colindătorii nu se mai mulţumesc doar cu un săculeţ de dulcegării şi ideea de răspândire a spiritului sărbătorilor, ei vin decişi, „behăie” grăbit un „Domdom să-nălţăm” şi strâmbă din nas dacă „răsplata” lor nu constă în hârtii cu zerouri.
Internetul este şi el împodobit de sărbători, bannere cu reni, elfi şi Moşi Crăciuni, fluxul de postări pe reţele de socializare, unde care mai de care urcă poze-clişeu de „Crăciunul meu e mai frumos decât al tău, uite ce de lucruri am”,iar toată lumea este, din senin, cuprinsă de sentimentul bunătăţii, generozităţii, al iertării şi alte minuni.
Societatea s-a transformat în Grinch cel care a furat Crăciunul, diferenţa fiind că ea l-a cumpărat. Acest material este un pamflet şi trebuie tratat ca atare (sau nu).
