Parcul a fost amenajat între 1909 și 1914, în zona din jurul castelului contelui, cu ajutorului peisagistului Franz von Engerhord, ș i a ajuns la statut de unicat în spațiul românesc. Însă familia contelui nu a apucat să se bucure pe deplin de toate speciile de arbori și arbuști și de parcul amenajat. După desfințarea Imperiului Austro-ungar, contele a fost expropriat. O legendă locală spune că Ambrozy ar fi demolat castelul și ar fi împărțit cărămida localnicilor, care și-au construit case din ea. Din 1934 parcul de la Bazoș devine proprietate a statului, sub incidența Casei Pădurarilor Statului, după care responsabilitatea a fost pasată de la un departament la altul de-a lungul anilor, până aproape că a fost uitat.
Zona se împarte în: Parcul American, Parcul Mare și mai multe arii amenajate în scop peisagistic. Din vechiul castel al contelui maghiar nu a mai rămas nimic. Singurul vestigiu al acelor vremuri care încă dăinuie printre stejari vechi de 160 de ani e Turnul de Apă, o clădire impunătoare dar neîngrijită, care te întâmpină ca un străjer sinistru.
Biletul de intrare e 2 lei, și vizitatorii se pot plimba pe jos sau cu bicicleta. Parcul conține numeroase poienițe umbroase pentru picnicuri și momente de liniște. În parcul dendrologic de la Bazoș se află, de asemenea, cel mai bătrân stejar din Timiș, un copac impresionant, cu o circumferință de șase metri, și care are aproape 500 de ani.
Mai recent, pentru timișorenii aflați în căutare de activități în aer liber, și departe de centrul urban, au început să se organizeze diverse activități, pentru cei mici, dar și pentru cei mari, pentru sportivi și pentru cei pasionași de aditivități culturale.
Deși local, lângă parc, există posibilitatea de cazare și un restaurant, condițiile nu sunt cele mai bune și turiștii nu sunt îmbiați să petreacă aici mai mult de câteva ore. Poate cu timpul, parcul dendrologic de la Bazoș va fi apreciat la adevărata lui valoare și amenajat.
