Fără binecuvântare! Primăria Timișoara a pierdut procesul cu Oglinda SA pentru PUZ-ul din Piața Crucii, în ciuda eforturilor Mitropoliei Banatului

Nu numai că municipalitatea a pierdut definitiv bătălia judiciară, în fața celebrei fabrici de sticlă din Timișoara, dar i-a mai și plătit agentului comercial, pe data de 9 iunie a.c, direct în cont și din Trezorerie, suma de 11.900 RON, reprezentând cheltuieli de judecată. Și asta doar pentru că administrația locală s-a încurcat în bâlbâieli copilărești și, nici în ceasul al doisprezecelea, după îndelungi insistențe, nu a fost în stare să prezinte, în fața judecătorilor, care au fost motivele temeinice pentru care a respins dezvoltarea urbanistică din Zona Bălcescu.

Că nu degeaba, decizia civilă a Curții de Apel Timișoara – Secția Contencios Administrativ și Fiscal – pronunțată pe data de 19 mai a.c., vorbește despre faptul că refuzul Primăriei Timișoara, de a pune la dispoziția instanției raționamentul care a stat la baza respingerii PUZ-ului, promovat de SC Oglinda SA, are un caracter nejustificat, abuziv, arbitrar și e fără temei legal.

Și așa se face că, în baza sentinței judecătorești, administrația locală a fost obligată ca, în maxim 30 de zile de la pronunțare, să emită o altă hotărâre prin care să aprobe sau să respingă MOTIVAT documentația PUZ – ”Locuințe și servicii” din Piața Bisericii nr. 7 (fosta Piața Crucii). Adică, cu aducere la îndeplinire, cel târziu, până pe data de 20 iunie 2022!

Adevărul e că, în ceea ce privește Planul Urbanistic Zonal (PUZ), propus de SC Oglinda SA, povestea e mult mai delicată decât pare la prima vedere. Și extrem de sensibilă! Nu de alta, dar viitoarea dezvoltare urbanistică din Piața Crucii are toate elementele constitutive ale unui roman polițist: intrigă, acțiune, combinații, decizie politică, acțiuni civice și, nu în ultimul rând, elemente bisericești. În plus, multe exemple de bipolaritate din partea administrației Dominic Fritz, în ceea ce privește motivele care au stat la baza respingerii PUZ-ului de pe terenul celebrei fabrici de oglinzi.

În primul rând, așa cum rezultă din procesul-verbal de ședință, redactat ca urmare a plenului Consiliului Local Timișoara din data de 23 februarie 2021, când s-a respins PUZ-ul celor de la Oglinda SA, lucru care a dus la proces și, ulterior, la penalizarea administrației locale de către judecători, consilierul-arhitect Răzvan Negrișanu de la USR a spus, referitor la proiect, că ar exista ”dubii de vulnerabilitate legate de documentația urbanistică”.

Ulterior, în întâmpinarea Primăriei Timișoara, depusă la Tribunalul Timiș, administrația de sticlă a lui Dominic Fritz a invocat ”reclamații ale cetățenilor din zonă”. Ca, în final, la recursul de la Curtea de Apel, aceeași instituție publică să clameze…”motive de ordin tehnic și urbanistic”! Așadar, trei variante de răspuns, toate necâștigătoare, așa cum au decis și magistrații timișoreni!

Ca pe front!

Cert e că, de-a lungul timpului, exact ca la un semnal acustic, au mai fost exprimate păreri pe subiect, semn că toată lumea a fost mobilizată, la maxim, pe povestea PUZ-ului din fosta Piața Crucii nr.7. Și tot spectacolul a început în momentul în care proprietarul terenului, aflat gard în gard cu lăcașul de cult al Bisericii Ortodoxe, a testat primul certificat de urbanism. Doar ca să vadă până unde se poate întinde! Cert e că, imediat cum ”a semnalizat”, au apărut și contestatarii!

Prima opinie vehementă a fost cea a unei asociații care, sub sloganul ”La Oglinda MUMĂ și pentru Biserică CIUMĂ”, a înfierat proiectul de dezvoltare pe motiv că ”avem suspiciunea că la baza acestei documentații se află interese în defavoarea timișorenilor”. Mai mult că ”răspunsurile, referitoare la panoul de informare, instalat la parcelă supusă dezbaterii publice, nu au fost concludente. Am atașat peste 200 de semnături ale vecinilor și enoriașilor arondați Bisericii, care spun că panoul de informare nu a fost instalat niciodată la față locului. Ulterior, ni s-au comunicat câteva fotografii alb-negru pe care le suspectăm de fals”.

Deci, avem de a face cu… suspiciuni, interese, neconcludente, vorbe și, din nou, suspiciuni! Toate aruncate-n public, fără nicio expertiză legală, judiciară sau probatorie! Altfel spus, doar păreri!

Pe de altă parte, PUZ-ul din Piața Crucii a mai beneficiat de ”publicitate” și din partea USR Timiș care a anunțat public că se poziționează împotriva proiectului. Exact cu o zi înainte de votul din Consiliul Local Timișoara, plen care a avut loc pe data de 23 februarie 2021 și în care a fost respinsă dezvoltarea urbanistică de pe terenul fabricii de oglinzi! Și consilierii locali ai USR – Rodica Militaru, Ana Munteanu, Andrei Meșter, Vlad Boldura, Aida Szilagyi și Răzvan Stana – s-au întrecut în postări pe Facebook.

De departe, cea mai demagogică, tupeistă și cinică lecție de civism a fost cea a Aidei Szilagy: ”Cu toate acestea nu înțeleg ca această dezvoltare să se facă cu orice preț, în zone care dintotdeauna au fost dedicate locuințelor familiale, în detrimentul comunităților locale. Dezvoltare da, cu orice preț, nu”. Asta în condițiile în care, de curând, jurnalistul Ciprian Brindescu de la ”Renașterea bănățeană” a demonstrat, fără drept de apel, că userista Szilagyi s-a lăbărțat cu o construcție, chipurile unifamilială, într-o zonă de case și se află în proces cu vecinii săi de ani de zile. Exact în detrimentul comunităților locale!

Și, în cele din urmă, la rugămintea USR, s-a mobilizat și Ordinul Arhitecților din România – Filiala Timișoara care, deși știa că cei de la Oglinda SA nu sunt altceva decât ”exemplul din curtea școlii”, a dat un comunicat de presă prin care a felicitat atitudinea Primăriei Timișoara, în ceea ce privește decizia luată în cazul PUZ-ul din Piața Crucii nr. 7. Doar ca să dea bine la poza de grup!

Cert e că, una peste alta, încă de la început, toată lumea a fost împotriva dezvoltării imobiliare de pe terenul fabricii de oglinzi din Piața Crucii. De la consilierii usr, la ong-iști, până la, chipurile, locuitori din cartier care, se pare, preferă hale de producție și zonă industrială…între case! Și totuși cel mai mare contestatar a fost, însă, Biserica Ortodoxă! Căci, fie că le convine sau nu prelaților, de aici a plecat tot valul de ură și toată manipularea grosolană! Și o să înțelegeți, imediat, și de ce!

Una peste alta, azi, tipologia zonei Elisabetin, așa cum rezultă din documente și zeci de planșe foto, este una mixtă: case și blocuri! Plus că în zona fabricii de oglinzi există, deja mastodonți pe străzile: Memorandului (Lotus Residence), Cozia (Hotel Reghina Blue), Evlia Clebi și chiar în Piața Crucii (Hotel Perla 2 și 3). Și e clar ca lumina zilei că PUZ-ul celor de la Oglinda SA, respins în plenul Consiliului Local Timișoara de pe data de 23 februarie 2021, n-ar fi intrat în dezbatere, dacă nu ar fi avut toate avizele tehnice, de oportunitate, juridice și de urbanism!

Și asta după șase ani de rectificări și modificări! Scrie asta, negru pe alb, și-n sentința definitivă a Curții de Apel Timișoara! Nici nu mai contează că la mapele consilierilor, în ziua votului, așa cum au apărut, ulterior, și pe mass-media, nu s-au regăsit randările din soluția finală a proiectului, care a fost agreată de administrație. Adică P+2+M, în partea din față, P+2+Er în spate, și cum, parcela e în adâncime, P+3+Er în partea de mijloc. Ci unele de P+4 sau P+5!

Cu Dumnezeu înainte!

Acum, Mircea Manta, acționarul majoritar al SC Oglinda SA, nu e deloc ”un speculant imobiliar”, așa cum l-a catalogat arhitectul-șef al CJ Timiș, Loredana Pălălău, la mijlocul anului 2019, într-o ședință de lucru, de față cu o serie de persoane. Nu e, nu că zicem noi ci pentru că, așa cum rezultă din arhivele urbanistice informatizate, până-n zi de azi, numele inginerului Manta nu apare decât pe o singură autorizație de construire (depozit de geamuri – parc industrial Săcălaz) și pe niciun PUZ de pe raza județului Timiș.

Nici pe persoană fizică și nici pe juridică! Evident, în afară de documentația actuală, atât de contestată! Și nici nu va mai apărea vreodată căci întreprinzătorul, așa cum o și confirmă, nu e deloc vreun rechin imobiliar și nici vreun dezvoltator, ci un pensionar, deja. Ba mai mult, nici nu va construi, căci nu are puterea financiară pentru a duce, în spate, o asemenea investiție de milioane de euro!

”Sunt în Piața Crucii de peste 25 de ani. Mă știu cu toată lumea. Nu am avut un conflict, niciodată, cu absolut nimeni. Din contră, am ajutat, atât cât s-a putut, pe toată lumea. Un singur lucru vă rog să rețineți. În momentul în care am testat parcela, m-am trezit cu o delegație de 3-4 preoți de la Mitropolia Banatului, pe nepusă masă. În primă fază, mi-au cerut să donez terenul Bisericii. Evident, că nu se așteptau să cedez, ci totul a fost o tehnică antică de negociere: ceri maxim, ca să ajungi unde vrei! Politicos, i-am refuzat spunându-le că e munca mea de-o viață. Ulterior, când i-am condus spre ieșire, chiar în curtea fabricii, la poartă, unul dintre ei m-a luat de braț și mi-a zis că se așteaptă, totuși, având în vedere afacerile mele, să fac o donație serioasă către Biserică. Am întrebat ce înseamnă…serioasă? Mi-a răspuns că 100.000 euro. Le-am spus, pe loc, că nu am banii ăștia. Nu mă joc cu cuvintele, vă rog să mă credeți, cu atât mai mult cu cât Biserica e la mijloc…”, susține Mircea Manta.

Și nu numai că patronul SC Oglinda SA nu jonglează, nici cu verbele și nici cu substantivele! Cu atât mai puțin cu acuzațiile la adresa Bisericii Ortodoxe, al cărui enoriaș și este! Cert e că, sub o formă sau alta, Mircea Manta le poate și proba! La fel cum poate demonstra că, după vizita inopinată de la sediul societății, preoții din Piața Crucii s-au și mobilizat împotriva lui astfel că, la finalul slujbelor de duminică, timp de o lună, au strâns semnături în curtea lăcașului de cult.

Nici nu mai contează că motivațiile prelaților din rândul Mitropoliei Banatului au fost dintre cele mai bizare, manipulatorii și neavenite, așa cum rezultă din probe temeinice: ba că dezvoltatorul vrea să dărâme locul de rugăciune, ba că va umbri locul, ba credincioșii se vor trezi cu semințe, scuipate în cap, de pe balcoanele de alături, ba că va urla muzica din vecini și vor fi petreceri non-stop, îmbibate cu alcool, până crapă de ziuă. Câte și mai câte!

Așa cum nu mai contează nici că, după procesare, semnăturile strânse de preoții bisericii din Piața Crucii, circa 200 la număr, au fost puse în brațele ONG-ului care, în numele petiționarilor, a aruncat cu acuze și suspiciuni în toate direcțiile. La fel ca și USR Timiș! Doar că, azi, așa cum rezultă din probe certe, dacă cineva are curiozitatea să bată la ușa celor care au dat cu pixul în curtea bisericii din Piața Crucii, pe tabelul întocmit de angajații Mitropoliei Banatului, în mod cert, ”investigatorii” vor avea ceva surprize și păreri contradictorii.

Cam ceva de genul cum a avut și asociația non-guvernamentală când, sub titlul ”Pentru Oglinda MUMĂ și pentru Biserică CIUMĂ”, și-a dat cu părerea referitor la proiectul imobiliar. Mai mult, o parte nu au știut ce semnează, alții au iscălit de rușine, alții nu sunt din zonă ci pur și simplu enoriași ai sfântului lăcaș.

Oricum, important de reținut este faptul că Mircea Manta și-a dorit să pună punct conflictului cu Mitropolia Banatului. Și s-a înscris, cu toată speranța, în audiență la ÎPS Ioan: ”I-am explicat despre ce e vorba și că, la mijloc, e o neînțelegere. I-am povestit și de episodul cu vizita inopinată și pretențiile subordonaților săi. S-a ridicat din jilț, a tras perdeaua și m-a invitat la geam, arătându-mi în direcția Primăriei Timișoara. <Uite, și acolo unii au vrut să construiască birouri, locuințe și un hotel de nu știu câte etaje, dar nu au primit binecuvântarea mea>…”.

Și înalta față bisericească nu a exagerat cu absolut nimic când a adus în discuție proiectul imobiliar de pe terenul fostului Liceu de Arte Plastice din Timișoara, situat chiar în vecinătatea administrației locale, blocat, și acesta, de circa 6 ani de zile. Tot la intervenția Mitropoliei Banatului care, așa cum rezultă din declarații publice, se temea ca parcarea subterană, prevăzută de viitoarea dezvoltare urbană, să nu cumva să afecteze fundația Catedralei. Și, în special, o parte din cei 10.000 de piloni de lemn pe care se sprijină construcția lăcașului de cult.

Și, în final, mai e de spus un singur lucru. Și o să vă lămuriți, cât de curând, pe date certe și nu pe povești, că Mitropolia Banatului, direct sau indirect, intră în asocieri cu dezvoltatori imobiliari și sponsori ai USR, chiar în zonele istorice de case ale Timișoarei. Unele mult mai vechi decât cartierul Lahovary (Bălcescu). Unde, evident, normele comune de urbanism și vecinătățile, în cazul Bisericii, nu se aplică. Din contra, acolo e exact invers decât decretau cei de la asociația civică : pentru Biserică mumă și pentru fraieri ciumă!