Duminică, 28 decebrie 2014, într-un cadru relativ restrâns, a avut loc decernarea titlului de onoare al județului Timiș către prima persoană care beneficiază de această distincție: Preafericitul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Daniel.
Deși nu sunt extrem de clare motivele pentru care consilierii județeni au făcut această alegere (la propunerea președintelui PSD de atunci – președintele CJ T, Titu Bojin), desemnarea Patriarhului Daniel ca prim cetățean de onoare al județului Timiș s-a făcut n incinta Hotelului Timișoara, deținut de frații Cristescu. Aceștia sunt cunoscuți ca apropiați ai Partidului Social Democrat, motiv de controverse inclusiv între primarul Nicolae Robu (tot PNL) și ”vicele” Traian Stoia (PSD), cel din urmă fiind acuzat constant de faptul că apără interesele oamenilor de afaceri din Timișoara.
Revenind la Viorel Coifan, acesta a postat un mesaj pe Facebook, prin intermediul căruia își exprimă dezacordul cu modul de desfășurare a decernării titlului de cetățean de onoare al județului Timiș.
”Ieri, la hotelul Timișoara (nici nu se putea în alt loc!), a avut loc acordarea titlului de cetățean de onoare al județului Timiș Prea Fericitului Daniel, Patriarhul BOR. Nu cunosc detaliile organizatorice ale evenimentului dar îmi permit să fac câteva comentarii:
1. Titlul de cetățean de onoare al județului, de altfel o ciudățenie protocolară știut fiind faptul că juridic nu există colectivități județene ci doar locale, se acordă la sediul autorității emitente, în cazul de față CJT având adresa Bv. C.D. Loga nr.17.
2. Ceremonia este una publică, fiind făcută în cadrul unei ședințe festive a CJT, și prin urmare accesul publicului și mai ales a massmediei este liber și nu discriminatoriu.
3. Ceremonia nu este una colorată politic, cel puțin așa reiese din fotografiile pe care le-am văzut publicate în presă.
În 10.02.2004, fiind deputat PNL în Parlamentul României, am făcut următoarea declaratie politică: Biserica Ortodoxă Română nu este a PSD-ului ci a ortodocşilor români!
Domnul Octav Cozmâncă, preşedinte executiv al PSD, săptămâna trecută s-a întrecut pe sine. Performanţă remarcabilă dacă la fel ar fi fost şi scopul. În zelul său de-a transforma toată suflarea românească într-una PSD-istă şi de-a asigura partidului cu pricina o victorie zdrobitoare în alegeri, a mai descoperit o armă demnă de panoplia regelui Ubu: transformarea, prin lege, a preoţilor ortodocşi în agenţi electorali ai actualului partidului de guvernământ. Sigur, nu în mod direct, ci prin implicarea lor în politică. Ştim noi a cui şi prin ce mijloace. Şi astfel, alături de sfânta liturghie, să avem parte de predici în care şubreda social-democraţie românească de rit nou să fie ridicată la rangul de virtute naţională. Iar liberalismul, creştin-democraţia(?!?) şi alte doctrine, câte vor mai exista, să fie afurisite cu mânie… era să spun „proletară”.
Nu numai că dl. ex-ministru al administraţiei publice nu respectă principiul separaţiei puterilor în stat, dar ignoră cu desăvârşire cea mai importantă misiune socială a preotului, aceea de-a menţine unită colectivitatea credincioşilor. Păstorul nu risipeşte turma, ci o adună. Ori este cunoscută pasiunea, uneori distructivă, cu care românii discută şi fac politică. Spaţiul rural, satul românesc, a fost matricea generatoare a poporului român. În anii comunismului, el a fost destructurat iar viaţa sa spirituală grav afectată. Odinioară, acei câţiva care formau intelectualitatea satului au fost, în felul lor, apostoli ai progresului şi ai dragostei de ţară. Printre ei întotdeauna se găsea şi preotul – popa al nostru. Regimul comunist, instaurat de tancurile sovietice, a demolat toţi pilonii societăţii româneşti tradiţionale. Biserica a constituit o ţintă predilectă iar slujitorii ei au fost persecutaţi, întemniţaţi şi forţaţi să colaboreze. Dacă loveşti păstorul, turma se risipeşte şi apoi o adună altul. Care nu este unul al Domnului!
Desigur, preoţii, în calitatea lor de cetăţeni, pot avea opţiuni şi preferinţe politice. Ele se exercită însă în cabina de vot şi nu în altar. A implica biserica şi pe slujitorii ei în politica militantă, indiferent de partid, reprezintă o jignire adusă însăşi spiritualităţii ei.
Sunt convins că atât Sinodul, cât şi Adunarea Naţională Bisericească, ce se va reuni în această săptămână la Bucureşti, vor găsi răspunsul potrivit pentru a tempera năstruşniciile preşedintelui executiv al PSD. Nu de alta, dar până la alegeri, guvernul PSD mai are de rezolvat o problemă: aceea a riscului de suspendare a negocierilor de aderare la UE. Iar unul dintre capitolele dificile este acela al reformei în administraţie la care dl ex-ministru a eşuat.
Ea este încă actuală și, repet, vizează toate biserice reprezentante ale confesiunilor din România. M-ar fi bucurat ca PSD să fi învățat ceva din lecția administrată în 16 noiembrie. Dar nu a fost să fie!” a scris Coifan pe contul său de Facebook.
