În sfârşit, am găsit o campanie de promovare care grohăie de adevăr şi prezintă cel mai bine relaţia „publicitate – produs”. Am găsit-o în comuna Liebling, judeţul Timiş, unde povestea celor trei purceluşi ia întorsături politice. Nu mai vor paie, lemne şi cărămizi ca să-şi construiască casele, vor voturi şi fotolii comfortabile la Bruxelles, vin casele de la sine după aia şi poate lupu’ ăla să sufle cât o vrea în ele.
Flyer-ul eurocampionilor ce atârna de sârmă căruciorului din lemn invita publicul la un festin vizual. Cetăţeanul, personaj cunoscut în operele lui Caragiale, prezenta cu mândrie şi fală animalele. Primul porcuşor era deja familiarizat cu d’ale europarlamentarelor şi a încercat printre grohăieli să explice celor prezenţi că o să se chinuie din tot şoricul lui ca Timişul să aibă acces la fondurile europene. Al doilea a guiţat pentru lături mai bune, cocini mai mari decorate cu palmieri exotici şi amenajarea unor zone de recreere, dotate cu băi noroioase. Ultimul, dar nu şi cel din urmă era cel cu belciug în nas, mai special decât confraţii lui, el doreşte ca pe viitor să ajungă „Marele Alb”, râtanul suprem, conducător peste ceilalţi râtani mai mici şi speră să izbutească în lupta cu adversarul său din altă specie, (Pon)taurul.
Deznodământul, nu-l ştim încă. Cert este că ori pomană, ori proţap, ori pe tavă cu măr în orificiul bucal, ne va fi servit. Să fi fost oare asta aluzia la care spera Funeriu când a adus mere la sediul PNL ?
