Sfântul Vasile cel Mare s-a născut în anul 330, în Capadocia, într-o familie numeroasă. Acesta a avut patru surori şi patru fraţi. Cinci din cei nouă au devenit sfinţi în calendarul Bisericii Ortodoxe, alături de părinţii lor, Vasilie, Emilia şi Macrina cea Bătrână, bunica Sfântului Vasile. Doi dintre fraţii săi au ajuns episcopi: Grigorie de Nyssa şi Petru II de Sebaste, iar sora sa, Sfânta Macrina cea Tânără, a ajuns un model de viaţă ascetică.
După ce-a călătorit pentru cunoaşterea monahismului în Siria, Palestina, Egipt şi Mesopotamia, a scris Regulile vieţii monahale şi a pus bazele Filocaliei cu Sfântul Grigorie. Regulile monahale ale Sfântului Vasile au rămas în Biserică de Răsărit temelia organizării vieţii manăstireşti. În Apus, ele au circulat în traducerea făcută de Rufin de Aquileia şi au fost cunoscute de Sfântul Cassian şi Sfântul Benedict, legiuitori monahali apuseni, scrie crestinortodox.ro.
Sfântul Vasile cel Mare a fost un practicant prin excelență a milosteniei. Dragostea sa faţă de semeni s-a concretizat mai ales în aşezământul filantropic, numit de credincioşi Vasiliada. Acest aşezământ a fost construit la marginea Cezareei. Aici au fost adunaţi cei înfometaţi şi abandonaţi, spre a fi hrăniţi. Potrivit cercetătorilor, fiecare boală îşi avea rezervată clădirea şi personalul necesar pentru îngrijire, mai scrie sursa amintită.
Redacția Vocea Timișului urează ”La mulţi ani!” celor ce poartă numele Sfântului Vasile cel Mare.
